Trump, Putin și viitorul Europei. Pacea amânată și războiul de uzură care urmează

15 august 2025 – Întâlnirea din Alaska

Urmează întâlnirea/negocierea de vineri, 15 august 2025, între Trump și Putin, în Alaska. Nu pot să nu mă gândesc la pașii următori, la fel ca mulți dintre voi. Pentru ca dezbaterile noastre viitoare să fie mai consistente, m-am gândit să aștern pe „hârtie” câteva dintre gândurile mele.

Cred că cel mai important punct pe agenda acestei întâlniri va fi cel legat de eventualele cedări teritoriale. Totuși, nu se va ajunge la o înțelegere pe această temă.

Trump va sugera cedarea unor teritorii de către Ucraina către Rusia (cel mai probabil Crimeea) ca o posibilă soluție pentru încheierea războiului. La rândul său, Rusia ar putea anunța că este dispusă să elibereze anumite teritorii în baza unei asemenea înțelegeri, însă acest gest ar fi mai degrabă o mișcare de imagine, menită să arate deschidere față de pace.

2025 – Imediat după summit

Europenii vor respinge oricum această propunere și vor continua să susțină Ucraina în război, încercând să „descurajeze Rusia prin forță”. Sub pretextul acestei poziții a Europei și a lui Zelensky (care teoretic nu vor pacea), este posibil ca Rusia să lanseze atacuri masive cu rachete asupra Kievului și a altor orașe, într-o demonstrație de forță și tehnologie, continuând totodată să avanseze pe mai multe fronturi. Cred, de altfel, că acesta este adevăratul scop al lui Putin în cadrul întâlnirii cu Trump: legitimarea unor atacuri masive. Iar pentru Trump, obiectivul ar fi dezescaladarea războiului economic cu Asia.

În aceste condiții, Trump se va retrage din negocieri viitoare și nu va mai impune sancțiuni Rusiei prin suprataxarea Indiei sau a altor țări care îi cumpără petrol, motivând că europenii nu sprijină încetarea conflictului. Totuși, SUA vor continua să furnizeze armament (în special rachete), dar în anumite limite, către statele europene, care la rândul lor le vor transfera Ucrainei.

2025–2029 – Războiul de uzură si scenarii posibile

Războiul de uzură va continua pentru următorii 3–5 ani, timp în care Rusia ar putea face progrese constante pe linia frontului. În această perioadă, industria europeană de armament se va dezvolta masiv, atingând un apogeu până în 2030. Însă alte domenii economice vor fi neglijate, iar mediul de afaceri fără legătură cu sectorul militar va avea de suferit.

Se va încerca un prim pas de federalizare a Europei, dar cel mai probabil va eșua din cauza divergențelor de opinie dintre statele membre. Între timp, atacurile cu rachete ale Rusiei vor crește în intensitate, precizie și distrugeri, depășind așteptările NATO. Într-un scenariu pesimist, Rusia ar putea cuceri aproape jumătate din Ucraina până in 2030. Speranța noastră este să nu treacă de Mykolaiv și Odessa, altfel Rusia ar deveni vecin direct al României, iar Ucraina, lipsită de ieșire la mare, ar intra într-un colaps total. Acest avans s-ar explica prin lipsa de soldați a Ucrainei și prin pierderea unui număr semnificativ de militari foarte motivați în primii ani de război.

SUA vor deveni un actor aproape pasiv în acest conflict, mutându-și atenția spre Orientul Mijlociu și Asia. Europenii, însă, vor trimite într-o formă sau alta trupe în Ucraina — fie oficial, sub pretextul că Rusia primește sprijin militar din Coreea de Nord sau China, fie sub forma unor luptători plătiți, însă într-un număr mult mai mare decât până acum. Altfel, Ucraina ar putea rezista cu greu mai mult de 1–2 ani la capitolul resurse umane. În plus, este posibil ca Ucraina să înceapă să încorporeze femei în armată.

În multe state europene armata ar putea redeveni obligatorie, iar în unele chiar și pentru femei. Totodată, Europa s-ar putea confrunta, în acești ani de război, cu diverse sabotaje nerevendicate, ce ar afecta domenii cheie precum energia sau transportul.

Într-un scenariu foarte pesimist, conflictul s-ar putea extinde și în Republica Moldova, prin intermediul Transnistriei, ceea ce ar implica direct sau indirect România. Mai mult, accidente sau nu, atacuri cu rachete/drone în țările baltice ori în Polonia ar putea atrage NATO în război. Intr-un astfel de scenariu nu cred că se va schimba foarte mult cursul războiului, anumite operațiuni vor fi doar oficializate.

2030 – Punct de cotitură

După 4–5 ani de conflict, odată cu noile alegeri din Europa, multe dintre partidele tradiționaliste ar putea fi înlocuite de partide aflate acum în opoziție sau de forțe politice anti-război. Aceste noi clase politice nu vor mai susține prelungirea conflictului.

Până în 2030, războiul din Ucraina ar putea înceta, însă Rusia ar controla teritorii semnificativ mai mari decât astăzi, posibil chiar jumătate din suprafața țării, până aproape de Kiev. Industria de armament europeană ar avea apoi de suferit, pentru că nu ar mai avea aceeași piață de desfacere, urmând câțiva ani de reorientare economică și tehnologică.

2030–2035 – Reconfigurări globale

Între timp, China și SUA vor avansa economic și tehnologic, iar Europa va rămâne în urmă. Dacă astăzi puterea de cumpărare a UE este de aproximativ 72% din cea a SUA, până în 2035 ar putea scădea sub 50%.

Trump, prin taxele pe importuri, politica anti-woke, anti-imigrație și prin reindustrializarea SUA, ar putea continua linia sa politică. Cel mai probabil, succesorul său ar fi JD Vance, care ar putea conduce America până în 2037.

După 2035 – Schimbare europeană

După 2035, când Europa va conștientiza decalajul major față de SUA și China, este posibil să înceapă o schimbare profundă, poate chiar o federalizare reală bazată pe principii comune și consens. Sunt convins că Europa are resursele și „materialul genetic” necesar pentru a se reinventa.

Chiar dacă mă pot înșela în anumite privințe, îmi asum aceste opinii ca bază pentru discuții viitoare cu prietenii pe aceste teme. Tot ce am scris sunt opinii personale bazate pe analiza evenimentelor din ultimii ani.

2 comentarii la „Trump, Putin și viitorul Europei. Pacea amânată și războiul de uzură care urmează”

  1. Draga Gabita,
    In mare, multe din ipotezele tale sunt corecte… dar insuficiente. Eu doresc sa scot la lumina un fenomen ce se citeste la nivelul conducerii executive a Europei. Respectiv aceasta conducere, este rupta de masele ce le conduce. Incepand cu sefa Comisiei Europeene si cu principalii leaderi ai tarilor membre precum Franta si Germania carora il adaug si pe leaderul actual britanic. Ce au in comun? Un procent extrem de scazut, chiar record in popularitatea interna a fiecarei tari. Nu trebuie sa dezvolt ca existenta acestei fracturi intre conducatori si condusi nu miroase a armonie, nu evidentiaza sub nici-o o forma conditiile creeari unei forte militare ce si-o doresc conducatorii actuali. Ca sa nu mai vorbim de forta economica europeeana in continua disolutie. In consecinta Europa are pretentii astazi total nejustificate, nesustinute prin resurse. Europa nu mai exista in raport cu marii jucatori, posesori de putere de astazi. De aceea summit-ul din Alaska a putut avea loc in formatul curent, in care Europa nu a avut ce cauta lipsindu-i puterea de orice fel. In ceea ce priveste federalizarea Europei, aceasta nu se va produce decat atunci cand vor reapare fortele necesare unei coeziuni ce sa depaseasca constrangerile nationale. Respectiv atunci cand popoarele tarilor membre vor resimti bunastare, tratament si respect egal, nu 2 viteze cu popoare de mana a 2-a si asupritori. Principalele tari din punct de vedere economic si militar ale Europei inca sunt cantonate in trecutul lor istoric, nedepasind stadiul gandirii imperialiste. Cand s-or indeplini aceste conditii, putem sa incepem a pregati conditiile unei Europe Federale. Pana atunci insa…cale lunga si facand apel la zicerea populara : „cand o face plopul mere si rachita micsunele” pt a incerca o estimare a momentului istoric visat de actualii conducatori europeeni. Pana la acel moment este de dorit sa ne facem singuri ordine acasa si sa ne costruim viitorul national. Istoric suntem mult prea departe de momentele marcate de tine 2030, 2035 etc… Sa conduci 450 de milioane de cetateni cu gusturi si traditii diferite, limbi diferite doar prin spectrul fricii ca vin rusii, sau incalzirea globala, etc…etc…nu se va ajunge la armonie, pace, bunastare. Efectul va fi pervers, exact pe dos, disolutie, saracire in masa iar noi sa disparem. Nu Europa este problema, ci actualii ei conducatori. De aceea ar trebui sa stam deoparte a liniilor indicate oficial astazi! Apoi in viitorul imediat, inainte de 2030 vom avea alegeri peste tot si atunci sa vedem ce noi conducatori europeeni vor apare. Pana acum conducatorii europeeni actuali au dovedit lispa de gandire strategica, in locul ei utilizand elemente rupte de realitate, fabricate si impachetate in diverse FRICI!!! Cu putina documentare si analiza corecta, fiecare cetatean dintre cei 450 de milione, poate ajunge la aceasta concluzie… Dar cu o singura conditie: sa nu consume McDonald’s!!! Ori asta este tare, tare greu… Acesta este punctul meu de vedere!

    Răspunde

Lasă un comentariu