Contextul și configurarea noii ordini mondiale
În ultimii ani, piesele marii scene geopolitice au fost așezate, iar 2025 a reprezentat un punct de cotitură.
Formulez aici câteva reflecții personale asupra modului în care percep realitatea actuală și dinamica noii lumi în care ne aflăm.
Anul 2026 marchează începutul aplicării acestor strategii la nivel global. Lumea se află acum sub influența unor noi sfere de putere, împărțite între marile state. Întâlniri cheie între liderii mondiali au avut loc deja: Xi – Putin la Moscova (8 mai 2025), Trump – Putin în Alaska (15 august 2025) și Trump – Xi la Busan, Coreea de Sud (30 octombrie 2025), toate acestea consolidând noua arhitectură geopolitică.
Sferele de influență ale marilor puteri
Cred că Statele Unite ale Americii își propun să-și extindă controlul în emisfera vestică, vizând țări ca Venezuela, Groenlanda, state din America Centrală și Chile. Israelul, cu sprijin indirect din partea SUA, urmărește să-și consolideze poziția în Orientul Mijlociu, atât prin ocuparea teritoriilor palestiniene, cât și prin influențarea guvernelor din Iran, Liban, Siria și Irak. Totuși, Iranul are potențialul de a genera evoluții semnificative la nivel regional, fiind o națiune cu influență considerabilă, dificil de gestionat de către marile puteri.
China pare să fi primit undă verde pentru a ocupa Taiwanul și posibil să-și extindă influența asupra altor state din regiune. În același timp, SUA investesc masiv în fabrici de cipuri pe teritoriul propriu (chiar TSMC din Taiwan are mai multe mega fabrici in construcție pe teritoriul SUA), reducându-și dependența de Taiwan. Rusia, la rândul său, beneficiază de acordul SUA și de sprijinul Chinei pentru a avansa în Ucraina.
Zona arctică va fi, cel mai probabil, împărțită între Rusia (care este cea mai avansata tehnologic pentru a supraviețui in aceasta regiune), China și SUA.
Războiul economic și resursele globale
Asistăm la un război economic global care va fi tranșat și militar unde va fi cazul. SUA domină domeniul tehnologic (Big Tech), dar încearcă să controleze și resursele naturale precum petrolul (exemplu: conflictele din Venezuela și Iran). Beneficiind și de sprijinul celor mai mari companii petroliere din lume, care provin în principal din Statele Unite. Deși oficial embargourile limitează exporturile, o mare parte din petrolul Venezuelei și Iranului (peste 80%) ajunge oricum în China, acoperind aproape o treime din necesarul chinez. SUA caută să-și asigure pârghii de putere controlând aceste resurse. China controlează pământurile rare și o treime din producția industrială globală, începând să conteze tot mai mult și în tehnologie. Rusia dispune de resurse naturale vaste și de capabilități în domeniul rachetelor. Fiecare dintre aceste trei mari puteri dispun fiecare de avantaje competitive.
Europa în noul context geopolitic
La Davos, în cadrul organizației Board of Peace fondată de Trump, s-a testat loialitatea statelor în noua ordine mondială iar Trump a vrut sa vadă clar ce supuși mai are. Europa s-a poziționat clar împotriva acestei inițiative, lucru benefic pe termen lung, dar care va contribui la declinul Uniunii Europene în următorii ani. România a rămas alături de blocul european, ceea ce poate fi avantajos, însă este vital să mențină și relații bilaterale solide cu SUA datorită pozitiei geografice dificile. Din Europa, este de menționat participarea Bulgariei la inaugurare, precum și cea a Ungariei, aspect care nu a constituit o surpriză pentru nimeni. Board of Peace nu cred că va avea un impact semnificativ fără participarea Chinei și a Europei, dar servește ca barometru al influenței globale, care scade pentru SUA.
Rolul Japoniei este încă incert. Posibil să renunțe la restricțiile constituționale privind forțele armate ofensive și să-și reafirme ambițiile globale, deși contextul internațional s-a schimbat radical față de epoca premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial cand Japonia s-a impus in regiune. Totuși, această națiune este una deosebită și ne putem aștepta ca ei să ofere surprize pe plan global.
Declinul Europei și provocările viitoare
Europa este momentan în declin. Nu are puncte forte în acest război global. Lipsa unor planuri strategice pe termen mediu și lung, dublată de un context internațional ostil (plus că nu își dorește nimeni sa fim uniți si puternici), vor duce la o scădere rapidă a influenței europene. Cred că singura șansă de redresare ar fi fost forțarea păcii cu Rusia in Ucraina și reluarea schimburilor comerciale pentru resurse energetice ieftine. În lipsa acestui scenariu, preconizez un declin abrupt al Europei pentru următorul deceniu, rămânând în urma SUA, Chinei și, posibil, Rusiei.
Am inclus Rusia pe această listă deoarece, dincolo de resursele ei naturale bogate, cred că după încheierea războiului din Ucraina în următorii 2-3 ani, rușii vor deveni cei mai importanți furnizori de rachete la nivel global, ceea ce le va aduce profituri considerabile. Produsele lor vor fi dorite de multe țări.
Pe termen lung, această criză ar putea stimula reformarea și reinventarea Europei in noul ecosistem geopolitic, cu condiția apariției unor noi clase politice orientate spre binele comun și consolidarea unității economice, militare și legislative la nivel continental.
De asemenea Europa trebuie să gestioneze problema corupției la cele mai înalte niveluri. Dosarele mediatizate în presă reprezintă doar cazurile celor mai fraieri care au fost prinși, cum ar fi Qatargate, scandalul Huawei sau cazul Federica Mogherini etc. Dar cred că lucrurile sunt mult mai profunde.
România: între oportunitate și risc
România va fi relativ bine, săraca țară bogată, deoarece multe state europene vor căuta să exploateze resursele naturale românești, pe fondul scăderii influenței lor în fostele colonii și a pierderii avantajului energetic. Vezi Germania cu gazele ruesești sau Franța care a pierdut in 2024 controlul in Niger de unde aveau aproape gratis cel mai mult uraniu – 70% din energia din Franța este produsa cu uraniu. Prin urmare, România este mai accesibilă decât să se stea cu mâna întinsa la ajutorul americanilor, chinezilor sau rușilor.
România dispune de gaze, petrol, aur, argint, uraniu, cărbune-lignit, hidroenergie, sare, grafit, titan, litiu și pământuri rare. Gestionarea inteligentă a acestor resurse poate aduce prosperitate, însă riscul de a le ceda altor state pentru protecție sau beneficii de grup sau limitate rămâne ridicat. Pentru că avem aceste resurse în curte importanța României pentru Europa va crește semnificativ în următoarele două decenii, dar totul depinde de modul în care vor fi negociate parteneriatele și de capacitatea de a proteja aceste resurse.
Jucate inteligent aceste resurse pot aduce prosperitate in Romania dar daca ne vindem tara pe degeaba probabil o sa avem mai putin decat astazi in noul context economic (vezi Venezuela care este cea mai bogata din lume la petrol dar totusi una dintre cele mai sarace). O sa fie foarte greu sa tinem cu dintii de ele.
De exemplu este posibil ca resursele de gaze să fie cedate Germaniei și Franței, în schimbul asigurării securității acestora în Marea Neagră. Fără o astfel de protecție, există riscul ca platformele respective să fie expuse unor posibile atacuri, iar exploatarea lor ar putea fi imposibilă. Deci, să nu visăm cu ochii deschisi. Compromisurile bat la usă, trebuie doar să ne uităm.
Divorțul SUA – UE și războiul invizibil
Un alt factor care accelerează declinul european este divorțul SUA – UE. Astăzi ne confruntăm cu un război invizibil. Au existat mai multe etape ale conflictului din care menționez câteva.
Foarte interesantă capcana SUA care a anunțat inițial că va impune tarife mari țărilor care cumpără petrol din Rusia, ceea ce i-a bucurat pe europeni. Ulterior, SUA a precizat că aceste tarife se vor aplica doar dacă și Europa sancționează țările care achiziționează petrol și gaze naturale din Rusia. Pentru a evita această situație, UE a pregătit rapid un dosar privind conflictul dintre Israel și Palestina și a amenințat indirect Israelul (implicit SUA) cu sancțiuni (prin Septembrie 2026). La scurt timp după aceea, SUA a comunicat planuri ambițioase pentru dezvoltarea AI și tehnologie împreună cu UK, probabil pentru a distanța Marea Britanie de Europa. De atunci, UK nu a mai fost foarte vocală în „Coaliția de voință” privind războiul din Ucraina.
Recent, tema Big Tech a devenit un nou câmp de luptă: unele state europene au propus restricții pentru rețelele sociale destinate tinerilor. Este evident că există o anumită bază de adevăr în această situație, însă consider că nu se justifică impunerea unei interdicții. Deși unele studii evidențiază posibile efecte nocive, nu există încă un consens clar în comunitatea științifică cu privire la acest subiect. Cred că sunt mai nocive mutle alte lucruri.
Pe de altă parte, SUA s-a supărat și a început să critice DSA, evidențiind totodată modul în care UE poate influența politicile altor țări (inclusiv alegerila din România). În ceea ce privește România, consider că au existat momente în care anumite state europene au avut un cuvânt greu de spus în privința alegerilor interne. Timp de 10 ani am avut un președinte cu origini germane, iar acum avem un președinte cu profil francofon. Uneori putem ajunge să speculăm că marile puteri au avut influență în modul în care a fost gestionată scena politică din România, însă astfel de idei rămân doar ipoteze. 🙂
Excluderea Europei de la negocierile de pace privind conflictul din Ucraina dar si lipsa de inițiativă în acest sens reflectă lipsa de influență pe scena geopolitică actuală la care a ajuns măreața noastră Europa.
Criza morală și leadership-ul vestic
Scandalurile recente, cum ar fi cele din dosarul Epstein, arată problemele morale care afectează elita politică și de afaceri occidentală. Totuși, nu pot generaliza. Dar cred că această criză de leadership a contribuit la fragmentarea ordinii unipolare, permițând altor puteri să se ridice și să-și impună propria agendă. În această situație, caracterizată de un leadership discutabil, realizarea unor previziuni precise devine extrem de dificilă.
Concluzie și perspective
În ciuda acestor provocări, îmi păstrez optimismul pentru Europa și România. Cu răbdare, tenacitate și implicare, Europa are potențialul dar si materialul genetic de a-și recăpăta statutul de leagăn al civilizației, adaptându-se la noile realități geopolitice și economice. România sub umbrela Europeana are protectie, resurse naturale valoroase în curte si posibil chiar capacitatea sa devină un jucător important pe scena globală.